Si cum stateam in intuneric lipsita de speranta
In coltul negrului abis cu sufletul de gheata
Crezand ca nimeni si nimic nu se va schimba
Se-apropie de mine , duce scanteia mea ....
Mai luminoasa si frumoasa ea ma priveste bland
Eu o ating usor pe frunte cu mana-mi tremurand
Pierduta in abis , scanteia cea firava
E-acum o flacara inalta ,frumoasa ,dulce,calda .....
In lumea mea intunecata ,tu ai adus lumina
M-ai drogat cu fericire si-ai alungat rutina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu