Acum, lumina din intuneric s-a stins
Eu am ramas uitandu-ma-n cuprins
Primul sarut, prima atingere ,prima imbratisare
Acum din tot ce-a fost au ramas lacrimi amare
O mica scanteie rasare de undeva
Dar se mistuie repede, n-are-acel ceva
A fost un punct de sprijin sa nu cad iar
In abisul amintirilor ce-mi este familiar
Dar stiu deja: ce-i frumos dureaza putin
Lacrimile vor sa iasa , nu pot sa le mai tin
Imi infasor inima-n sarma ghimpata
Nimeni nu va mai patrunde acolo vreodata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu